• Energia necesara desfasurarii activitatilor fizice reprezinta cel mai variabil component al consumului energetic total si reprezinta aproximativ 30% din cheltuielile energetice ale organismului.
• Atunci cand ne referim la balanta energetica este important sa evaluam si sa luam in considerare orice tip de miscare, inclusiv activitatea accidentala, cea din cursul treburilor casnice si transportului, activitatea cotidiana, dar si recreatiile planificate, orice tip de exercitiu fizic sustinut.
• Se considera ca termogeneza secundara activitatilor fizice poate fi impartita in doua componente:
- termogeneza determinata de exercitiul fizic voluntar si sustinut;
- termogeneza secundara activitatii fizice cotidiene, ocupationale si care reprezinta totalitatea miscarilor pe care le facem ca persoane independente: activitatea profesionala, statul in picioare sau pe scaun, mersul, dansul, cantatul la vioara sau chitara, cumparaturile, nelinistea, nervozitatea, controlul postural etc.
Costul tuturor acestor activitati cotidiene pare a fi foarte variabil si dificil de estimat, reprezentand principalul component al consumului energetic secundar activitatilor fizice.
• Activitatea fizica asa-zisa „spontana”, reprezentata de neliniste-nervozitate,
tremuraturi, „fataieli”, reprezinta aproximativ 100-800 kcal/zi si este cunoscuta în literatura sub denumirea de NEAT (non-exercise activity
thermogenesis). Aceasta componenta comportamentala prezinta o mare variabilitate interindividuala, valoarea NEAT depinzand in mare parte de tipul de personalitate si de statusul vegetativ (tonusul simpatic crescut se insoteste
de NEAT crescut).
Desi atat glucidele şi lipidele, cât şi proteinele sunt surse posibile de energie necesara contractiei musculare si efectuarii diverselor activitati fizice, tipul de substrat utilizat este determinat de numerosi factori.
• In general, atat glucoza cat si acizii grasi reprezinta surse energetice in proportii ce depind in primul rand de intensitatea si durata efortului fizic, dar si de antrenamentul si conditia fizica a persoanei respective.
Astfel:
• un efort fizic de intensitate foarte mare si durata mica se bazeaza pe rezervele de ATP existente si cele formate prin intermediul fosfocreatinei;
• un efort fizic de intensitate mare ce dureaza mai mult de cateva secunde va impune intrarea in actiune a caii glicolitice anaerobe;
• efectuarea unui efort fizic de intensitate moderata-redusa va presupune utilizarea energiei provenite în principal din metabolizarea
acizilor grasi.
- Se poate spune deci ca hidrocarbonatii reprezinta o sursa energetica mai importanta proportional cu intensitatea efortului fizic (acizii grasi nu pot
suplimenta necesarul de ATP în cazul activitatilor fizice cu intensitate mare deoarece lipidele nu pot fi metabolizate destul de rapid pentru a asigura
energia ceruta), iar lipidele vor constitui o sursa energetica mai mare odata cu cresterea duratei exercitiului fizic.
• Mai mult, dupa perioade lungi de efectuare a exercitiilor fizice apare oxidarea compensatorie a lipidelor pentru resinteza depozitelor de glicogen
epuizate; acest proces creste cu durata efortului fizic
• Un alt determinant al tipului de substrat
energetic utilizat este antrenamentul si, in speta, conditia fizica a persoanei respective. Pe langa faptul ca imbunatateste starea sistemului cardiovascular implicat în asigurarea necesarului de oxigen, antrenamentul fizic are ca rezultat suplimentar creşterea numarului de mitocondrii si a nivelului enzimelor implicate în sinteza aeroba de ATP, crescand astfel capacitatea organismului de a metaboliza orice substrat energetic, dar mai ales acizii grasi.
• Costul metabolic al activitatii fizice este frecvent exprimat sub forma de echivalenti metabolici (MET), care reprezinta multipli ai MB. Astfel, prin definitie, a sta linistit după 12 ore de repaus alimentar este echivalent cu 1 MET.
- Diferentele în ceea ce priveşte consumul energetic secundar desfasurarii activitatilor fizice nu se datorează doar tipului de efort fizic si antrenamentului persoanei respective, ci si greutăţii corporale.
• Odata cu inaintarea in varsta se produce si reducerea activitatii fizice, partial si datorita bolilor şi infirmitatilor. Nivelul activitatii fizice pare a se reduce, pe langa inaintarea in varsta, si datorita cresterii adipozitatii, realizandu-se astfel un cerc vicios.
În conditii de post sau malnutritie are loc o reducere a metabolismului de repaus cu aproximativ 25% începand din a 20-a zi; ulterior, consumul energetic se reduce semnificativ odata cu scaderea ponderala.
In cazuri de post alimentar prelungit, în primele zile are loc pierderea de apă şi a depozitelor lipidice. In cazul unei persoane anterior sanatoase, în primele 11 saptamani se pierd tesuturi cu urmatoarea compozitie: 40% lipide, 12% proteine şi 48% apă. Daca postul continua, intre saptamanile 12-23 compozitia tesuturilor pierdute este 54% lipide, 9% proteine şi 37% apa. Consumul energetic de repaus se reduce cu aproximativ 31%, iar activitatea fizica scade cu aproximativ 55%. Se explica astfel de ce rata scaderii ponderale se reduce cu timpul: aportul caloric ramane constant, în conditiile scaderii consumului energetic total.
• Toate aceste modificări ale compozitiei organismului au consecinte importante in cursul perioadei de realimentare in efectuarea bilantului nutritional, pe baza caruia se vor alcatui planurile terapeutice.
Comments